Februarie depresiv

Daniel Săuca

Așa, la sfârșit de săptămână, am și eu o nedumerire, ca să nu-i zic of. De dimineață până seară, peste tot, de sus până jos, prin toată media și pe rețelele sociale, aproape toate discuțiile (mă rog) sunt despre partea materială (financiară): scumpete, taxe și impozite, salarii mici, prețuri mari, inflație. Și despre politică. Multă politică (și „hatereală”). Nu contest problemele. Am scris aici de nenumărate ori (și) despre calitatea (mă rog) politicienilor noștri, mai mari sau mai mici. Și, totuși, nu credeți că ar fi important să discutăm, să dezbatem, să polemizăm despre viitorul țării și din perspectiva culturii & educației? Și nu doar din perspectivă instituțională. Și nu doar „filosofii”. Așa, de la lucruri (aparent) mici – de pildă, cum mai scriem și vorbim, ce înțelegem dintr-un text (nu neapărat literar) – până la altele ce țin de elitele patriei și drumul neabătut al României pe autostrăzile spirituale (mă rog) ale omenirii. Mi-e dor de o dezbatere (aprinsă) despre o carte. Sau despre un film bun, românesc. Așa, la sfârșit de săptămână, sunt iar melancolic, într-un februarie apăsător, depresiv, precum lumea românească. O lume strivită de probleme materiale. Mai ales. Să închei într-o notă mai glumeață, ironică (mă rog, nu prea îmi ies nici glumele). Citeam zilele trecute o „știre”, care-i beștelea pe români pentru că își fac asigurări la mașini, nu asigurări de viață. Oare nu i-a trecut prin cap reporterului, editorului explicația banală că asigurările la mașini sunt obligatorii, iar alea de viață, nu? Așa, la sfârșit de săptămână, mă întorc la muzicile, filmele și cărțile mele. De luni, o luăm de la capăt…